Dieta A-Z

Seleniul este un microelement antioxidant si - se presupune si anticancerigen. In organism, seleniului ii revine rolul de a contribui la realizarea respiratiei celulare, la protejarea hemoglobinei celulelor rosii, ca si la absorbtia si sporirea eficientei vitaminei E, cu care, de altfel, actioneaza sinergetic. In plus, seleniul e si antiaterogen si antisenescent,

proprietati deosebit de benefice indeosebi pentru persoanele in varsta. De asemenea, acest mineral contribuie la mentinerea elasticitatii tesuturilor, atenueaza simptomele specifice menopauzei, potenteaza tratamentele aplicate in bolile cardiovasculare si a matretei.
Cantitatea totala de seleniu aflata in organism
este de 13-20 mg, necesarul zilnic fiind de 70-100 mcg pentru barbati, 50 mcg pentru femei, 65 mcg pentru gravide si de 75 mcg pentru femeile care alapteaza. Dupa unii autori, pentru gravide, necesarul de seleniu poate ajunge pana la 200 mcg/zi. Tot consum sporit de seleniu presupun efortul fizic deosebit si situatiile de stres etc. Peste 300 mcg/zi, seleniul-devine toxic. Acest necesar este satisfacut din ratia obisnuita de alimente, necunoscandu-se cazuri de carenta. Excesul de seleniu poate duce la orbire, la paralizia muschilor si la tulburari respiratorii, de unde rezulta atentia ce trebuie acordata administrarii acestuia in diferite terapii. In cantitati mici si neprecizate, seleniul se gaseste in diferite produse, indeosebi de origine vegetala, cum ar fi: germenii de bob, ceapa, rosiile, germenii de grau si taratele de grau etc. Nivelul cantitativ al continutului in seleniu al diferitelor vegetale depinde de bogatia in respectivul mineral a solurilor unde cresc acestea. Dupa unii autori, ar exista seleniu si in varza cruda si cea murata, care, astfel, ar avea proprietatea de a impiedica aparitia cancerului de colon si de rect.Dintre produsele alimentare de origine animala, contin seleniu ficatul, rinichii, carnea de peste etc. Dintre simptomele intoxicarii cu seleniu mentionam : tulburarile de mers si de vedere, edeme ale pleoapelor, expiratii cu miros de ridiche stricata, de usturoi sau hrean invechit, salivatie abundenta, colici abdominale, scadere in greutate, paralizii, caderea parului, hipotermie etc.